Duhul și mireasa!

Inima mea e o grădină
Închisă pentru vecie
Și doar Stăpânul are cheia
Căci e a Lui Împărăție

Grădina-i plină de iubire
Și stropi de binecuvântare
Căci e sădită și udată
De mâna Lui cea tare

El poartă cheia pe un zal
Pus la brâu cu mâna Sa
Și un străin oricât ar vrea
Nu poate a intra

Acolo-i locul unde Domnul
În zorii zilei poposește
Iar mai târziu pe înserat
Inima își odihnește

Culege crinii scânteiați
De roua argintată
Cu mănunchiul parfumat
Mireasa și o așteaptă

Iar mâna Lui va meșteri
Cununa minunată
Ce-o va purta mireasa Lui
La nunta mult visată

I-a dat din Duhului Lui Cel Sfânt
Din vremi de mult apuse
Iar Duhul și mireasa zic
Vino Doamne Isuse. Amin!