O, clipa revederii Lui,
cine-ar putea-o spune?
Că grai pe lumea asta nu-i
cu limba s-o-mpreune.

Ce suflet ar putea-ncăpea
suprema bucurie
a clipei ce cuprinde-n ea
un dor de-o veșnicie?

Ce ochi să poată neorbiți
privi a ei lumină,
ce vecii nemaimărginiți
i-ncercuie senină!

O, clipa revederii Lui
de-atâta timp dorită...
În ce cuvinte să-ți adui
trăirea ta-nsorită!

În ce cântări să te cuprind
să-mi vii cât mai aproape,
căci câte nehotare-ntind
nu mi te pot încape!

O, clipă de etern întins
revino-ncet spre mine,
ca însutitu-ți har aprins
să-l pot întreg reține.