N-ai să te prăbușești urcând
înspre-Adevăr, după Hristos
te vei nălța mai luminând
cu cât ți-e mai întunecos.

Cândva și-odihnă vei avea
tu care-acum muncești din greu
vei fi sărbătorit cândva
tu truditor spre Dumnezeu.
Avea-vor scut și cei sărmani
și zâmbet cei ce plâng acum
și mamă cei acum orfani
și casă cei acum pe drum.

- Dar numai după ce urcând
calvarul dureros spre Țel
lăsa-și-vor aurul arzând
al lacrimilor lor pe el.

Și numai când se pot uni
deplin cu gândul lui Hristos
cu cât se sting vor străluci
mai depărtat și mai frumos!