Culesul roadelor răbdării
v-a-ncepe în curând, grăbiți!
- întregi nemarginile zării
nu vor cuprinde cât primiți.

De-aveți cu-adevărat credință
și mai răbdați încă puțin
vifornița de neputință
sfârși-va-n nesfârșit senin.
De peste fețe strălucite
pieri-vor urmele de plâns
și mâini prelung bătătorite
vor străluci de aur strâns.

Pe brazde-adânci însămânțate
cu-al lacrimii belșug mereu
luci-vor lanuri legănate
sub rod de aur mult și greu.

Cununi etern strălucitoare
vor lumina pe frunți purtând
pecetea păcii iertătoare
a ranelor uitate blând.

Și-atunci mai mult ca slava stării
și nimbului slăvit purtat
va fi-mpăcarea ascultării
și mulțumirea c-ați răbdat!