Când toată viața asta nu-i
decât o fugă către moarte
la care-ajungi atunci când crezi
că încă poate fi departe,
de ce atunci nu cauți tu
la orice pas pe-această cale
să-ți strângi în candelă de-acum
oleiul mântuirii tale?

Când este-așa de în zadar
tot ce ne pare-aici valoare,
pricepi ce mare adevăr amar
e-n fața celui care moare?
De ce atunci nu tremuri tu
la gândul care-o să te doară
că nu ți-ai strâns nimic, nimic
din scumpa Cerului comoară!

Când crezi Cuvântul, și-ți aprinzi
lumină pentru înserare
și-ți strângi merindea pentru drum,
și-ți faci prieten de cărare
abia atunci vezi ce-nțelept
e-acela ce-a gătit-nainte
strângând din praful trecător
un aur care nu mai minte.