Să nu uiți niciodată-n viață
păcatele ce le-ai făcut,
de ele să-ți aduci aminte
mereu cu sufletul durut.

Chiar dacă le-ai plătit cu lacrimi
și le-ai lăsat demult căit,
a lor aducere aminte
să-ți țină sufletul smerit.

Gândind la ele să dai slavă
Acelui care le-a spălat
și să te rogi tot mai fierbinte
și mai cu suflet înfrânat.

Să-ți țină tot mai trează mintea
și mai în frâu al firii zbor,
când tot mai sus te ʼnalți de ele
vezi mai urâtă fața lor...

Și până vei păși-n lumina
în care-i tot pe veci uitat,
căința relelor făcute
să-ți țină capul aplecat.

Căci doar așa treci pân-la capăt
curat prin câte încă sunt,
și-ai să te bucuri de răsplata
smereniei, la Țărmul Sfânt.