Sfânt Adevăr, nu sunt cuvinte
să pot să spun așa cum vreu,
minunea bucuriei sfinte
cu care-mi umpli-adâncul meu.
Când strălucirea ta-mi răzbate
pe mii de căi spre mii de stări,
mi-nalță gândurile toate
spre tot mai înțelepte zări.

Sfânt Adevăr, ce fericită
și plină-i strălucirea Ta,
când fața mea descoperită
se scaldă și se-afundă-n ea.
Mi-a dat și Dragostea, din sine,
să gust simțiri de negrăit
dar când și-n ea sunt eu și-n Tine
trăiesc minunea înmiit.

Sfânt Adevăr, - Isuse, - Marea
Iubirii Sfinte, Scump Isus,
în veci fii preaslăvit de starea
în care sufletul mi-ai pus.
În negrăita-Ți strălucire
stă Adevărul negrăit,
și-n dulcea Ta împărtășire
al Dragostei Izvor slăvit.