De nu poți face-o bucurie
cât întristarea ce-ai făcut,
atât de-adâncă și de-ntinsă,
- păcatul tău e netrecut.

De nu despăgubești asemeni
pe-acel ce l-ai nedreptățit,
cu preț cât cel pierdut de mare
- păcatul tău e neplătit...

De nu-ți mărturisești păcatul
atâta cât ai și stricat
și nu ți-l lași pe totdeauna,
- păcatul tău e neiertat.

De nu poți lepăda păcatul
urându-i chipul lui hidos
ci mai gândești la el vreodată
- păcatul tău e tot nescos.

De nu te lupți s-alungi păcatul
ținându-i sufletul închis
ci-l tot mai ții ascuns în tine
- tot de păcat vei fi ucis.

Și-i drept ca nici să nu se uite
ce nu-i lăsat și nu-i plătit,
Hristos îți iartă doar păcatul
lăsat și îndreptat cinstit.