Dulceață de lacrimi amare
Alexandrina Tulics, album Așteptări

Îmi curge dulceața arțarului prin vine
și strugurii ce nu vor să fie must
îmi plâng;
luna-și răsfață palidă lumina
între coarnele plugului apus demult…
scârțâie care cu grâu,
poamă mustește pe oiște;
boii vor fi mângâiați
de stăpânii lor
cândva, credincioasa obște….
Fiorii mă trec printre lacrimi,
curg șiroaie-n mulțumiri;
sub barbă se strâng,
freamătă steagul,
plânge în locul stemei:
cu tata de mână îl cântam demult…
Lacrimile-mi aleargă-n poiene
lângă cerbii rămași văduvi
de ciute
și cerbișori după mame plângând…
sfârșind însetați în freamăt de codri
după laptele mamelor
ce nu pot să-l sărute…
Luna-și răsfăța
indiferentă și palidă lumina,
doar dimineața
îmi mângâie obrajii
ținându-mă dulce de mână.