Făcea prietenul un şanţ şi se silea să mute
hotarul dinspre celălalt, c-o brazdă mai aproape...
- Al cui e locul? - îl întreb.
- Al meu! - el îmi răspunse.
- Dar înainte-al cui era?
- Al tatei şi-al lui moşu! ...
- Dar mai nainte decât ei?
- Eu nu mai ştiu! - îmi zise.
- Dar şi ei tot aşa au zis că este-al lor pământul
iar astăzi oare unde-s ei?
- În el, - răspunse dânsul!
- Şi tu vei merge tot în el. Ca cei de mai nainte!
Căci nu pământul este-al tău ci tu al lui, sărmane!