Toți creștinii ce-au trăit au plătit pentru credință.
Mulți martiri și-au dat și viața și-au trecut prin suferință.
Mulți au renunțat la bunuri pentru lumea viitoare,
Ca în ziua cea din urmă ei să steie în picioare!

Nu demult, creștinii noștri au zăcut în timpuri grele,
În temnițe întunecoase și-n condiții foarte rele.
Cu al lor chip curat de sfinți și cu zâmbet luminos,
Ei spuneau că-i onoare să-L slujească pe Hristos!

În bătăi până la moarte, mulți sfârșitau calea bună,
Și direct din vijelie au primit a lor cunună!
Fără urmă de-ndoială, și-au plătit credința sfântă,
Căci în inimile lor, dragostea-i spre cer i-a- vîntă!

Și dacă privim în urmă, noi ne dăm deodată seamă!
Că credința a învins orice rău și orice teamă!
Că Isus Hristos, Stăpânul, are-n lume, copilași,
Cel urmează până la moarte, cei mai buni dintre urmași!

Și cu înfiorare adâncă stau și mă gândesc la noi,
Că noi vindem azi credința pentru pleavă și gunoi!
Care-i prețul nostru azi, ce-l dăm pentru Dumnezeu?
Ce jertfim ca să-I slujim și la bine, și la greu?

Nu vreau voi să înțelegeți că a noastră libertate
O fi rea și nu putem să luptăm pentru dreptate,
Dar oricât de bun ar fi timpul care-l trăim,
Voi să știți că tot se cere preț deplin să-l plătim!

Prețul de a fi smerit, să-ți omori a ta mândrie,
Chiar de ești rău umilit, tu să fii o mărturie!
Prețul timpului ce-l ai, ce se duce parcă-n zbor,
Să-I dai Lui din timpul tău, căci de tine Lui îi dor!

Prețul de a dărui pentru cei ce sunt sărmani,
Să îngrijești cu multă milă pe cei care sunt orfani.
Să mai spui o vorbă bună fratelui de lângă tine,
Să-ți dorești mereu în viață să faci orisicui un bine!

Fără număr sunt în lume lucruri care-s de făcut!
Pentru orbi să fim lumină, pentru slabi să fim noi scut.
Să oferi o încurajare celui care-i trist acum,
Cu blândețe să-l ridici pe cel ce-a căzut pe drum!

Să nu-ți fie gândul tău doar la tine în' astă lume,
Astăzi Domnul te mai cheamă, da, te strigă chiar pe nume!
Să fii gata să-ți plătești prețul pentru a ta credință,
Să fii pocăit prin fapte, nu prin ceia ce-i știință!

N'așteapta să vie timpuri de prigoană și durere,
Căci de multe ori, și-n pace, ești lipsit tu de putere.
Dacă pierzi adesea lupta cu aceia carei fire,
Ce-ai să faci în vremuri grele când vei trece prin zdrobire?

Dacă azi ades te doare orice vorbă pe la spate,
Și dorești cu disperare să se facă și dreptate,
Și-al Tău Eu imens din piept, n-ar dori să-L răstignești,
Dar îți cere cu putere doar cu El tu să trăiești!

Și-n frânarea ta nu poate să se-nfrâne multe ori,
Pierzi și lupte cu păcate, iarăși plângi și te-nfiori.
Roada Duhului, puțină în rutina ta mereu,
Roada firii e prea multă, apasăndu-te din greu!

Ce te costă azi în lume ca să te numești creștin?
Dacă nu plătești nimic, vreau să te gândești puțin:
Dacă nu plătești în lume prețul pentru a ta credință,
Vei plăti în veșnicie, când vei trece din ființă!

Da, Hristos S-a dat ca plată pentru noi să fim salvați,
Dar El însuși chiar a spus, vor plăti și-ai Săi urmași!
Dacă El, copacul verde, a îndurat umil calvarul,
Ce sa face pentru cel ce-și urmează cămătarul?

Dacă L-au urât pe El în această lume toți,
N-au văzut în El lumină, și-au rămas în lume morți.
Nici pe noi care suntem fii ai Lui de pe pământ,
Nu ne vor iubi deloc, cum e scris și în Cuvânt!

Viața-i scurtă și ia zboară prea rapid spre veșnicie,
Dacă vrei să ai tu pace și să fii o mărturie,
Scoală-te din nepăsare și fii gata să lucrezi,
Chiar dacă-n această lume poate roada n-ai s-o vezi!

Fii deci gata să plătești cu confortul, cu plăcerea,
Să fii gata oriși când să te întâmpini cu durerea!
Rugăciunea ta să ardă neîncetat pe-al Tău altar,
Să-ți jertfești și avutia, să împarți al milei har!

Roada ta să fie multă și să dea pe dinafară,
Cine-n lume te cunoaște să te vadă o perlă rară.
Bunătatea ta din piept și iubirea ta fierbinte
Să arate pe Hristos, mărturia ce nu minte!

Dărnicia ta să crească pentru cei ce-s chinuiți,
Ei să vadă că suntem oameni care-s mântuiți!
Tot ce dăruiești cu drag și cu milă pentru frate
Îți aduni comori în cer, moștenire după moarte!

Fii un om cu echilibru în viața ta din lume,
Ca tot cerul să-ți cunoască care-ți este al Tău nume.
Să rămâi în astă lume în anonimat mereu,
Numele să ți-l cunoască cerul întreg și Dumnezeu!

Să te știe că ești omul care-n taină faci un bine,
Ce se roagă pe ascuns pentru cel ce-i în ruine.
Să te știe în umilință, și răsplata ta să fie
Doar comori ce sunt eterne în cereasca noastră glie!
Amin!