O Cugetare.

De-ai cugeta, şi lua aminte
La tot ce Domnu-a rânduit,
Strângi în minte-nvăţăminte;
O! . . Şi cât e de Nemărginit!

El pentru om, totu-a creat
Spre fericirea lui supremă,
Si înţelepciunea ce i-a dat
E cea mai sfântă diademă.

Sa-aprecieze orice-nsuşire
Că-i vine de la Dumnezeu,
Că-n ne-ntrecuta Lui iubire,
Se vede prins în curcubeu.

El, e-acel semn al îndurării
Că harul Său este de-ajuns,
Pentru acel, care-ascultării
Prin mărturii dă un răspuns.

Privind la Golgota pe cruce,
La chinul Său de pe Calvar,
Putem aminte, a ne aduce
Că suntem, salvaţi prin har.

Că scumpa Lui neprihănire
Ne-a fost prin har atribuită,
Spre-a ne aduce la sfinţire
La starea de mult dorită.

Flavius Laurian Duverna
30 iulie 2008