Biserică, tu care ai rezistat de doua mii de ani,
Și ai trecut zdrobită prin foc, prin foame și prigoană,
Tu, care ai oferit iubirea și hrana fără bani,
Și ai știut să mângâi, deși erai doar rană!

Biserică, tu care îți iubeai vrăjmașii,
Și-i sărutai peacei, ce te doreau să mori,
Prin tine și-a păstrat Isus Hristos urmașii,
Și-ai adunat de veacuri tu, sus în cer, comori.

Mă întreb acum, ce rol mai ai în lume?
Mai ai iubire-n piept pentru acel ce-i frate?
Păstrezi în sânul tău doar lucrurile bune?
Sau azi te stingi și tu înspre eterna moarte? !

Biserică, tu care ai despărțit istoria în două,
Ai pus valori înalte pe unde ai călcat,
Mai pâlpâie în pieptu-ți acea iubire nouă?
Sau tot ce-i azi plăcere te ține îngenuncheat?

Tu, care te numești mireasă Lui sfințită,
Ești gata azi să-L întâlnești pe Mire?
Îl mai aștepți pe El, în lumea cea umbrită,
Sau îți trăiești tu traiul pentru acea ce-i fire?

Biserică, tu care de veacuri în neclintire ai stat,
Ai făurit minuni în vieți nenumărate,
Ai îndurat disprețul cu cap umil plecat,
Dar îți strângeai la piept atâtea vieți schimbate!

Probabil te-ai modernizat, așa cum spun cei toți,
Și lumea, care te-a urât nespus din totdeauna,
Acuma, dintr-o dată, îți intră ea pe porți
Și vrea să te transforme, să fii cu ea tu una!

Să nu te lași, Biserică, prădată
De cei ce-s lupi cu blană de oiță,
Să nu te lași de lume influențată,
Și nu lăsa tu la mișei portiță!

Biserică, tu să-ți aduci aminte de unde ai plecat,
De-aceea iubire pură, de rugile sfințite,
Păstrează-ți haina ta ca și un crin curat,
Nu-ți pierde mărturia în ultimele clipe!

Nu îți uita Cuvântul, ce-i viu și lucrător,
Și nu te depărta de Biblia sfințită,
Căci, înarmat cu El, vei fi bun luptător
Și birui-vei lumea ce-i de păcat robită!

Dar de vei părăsi Cuvântul ce are viață-n Sine,
Scriptura, ce de veacuri a stat la căpătâi,
Tu vei muri încet, în lumea de ruine,
Prădată și furată de faptele dintâi!

Biserică, ce încă mai exiști în ultimul popas,
Poate e ultima strigare să te trezești din somn,
Căci Mirele e gata, se-aude al Său pas,
În rugă sfântă așteaptă pe-Acel ce este Domn!

„Veghează!” — spune Duhul, mai crede și așteaptă,
Sfințește-te din nou și umple-ți al tău vas,
Căci se ivesc și zorii, fii astăzi înțeleaptă,
Nu dormita, Mireasă, în cel din urmă ceas!

Căci, iată, al nostru Soare e gata să răsară,
Și vremurile negre doar asta prevestesc.
Aș vrea și azi, ca ieri, păcatul să te doară,
Și-n inimă să-ți porți tu dorul cel ceresc!

Biserică, trezește-te, fii gata de răpire,
Isus Hristos revine să-Și ia copiii Săi!
Mai e puțin din noapte și vine al nostru Mire!
Și vor cânta în slăvi toți cei ce-au plâns în văi!