COPIILOR MEI
Doamne, atât de mult mi-am dorit să fiu binecuvântată,
Și pântecele-mi să poarte o viață în el,
Încât, Doamne, Tu pus-ai mica viață,
Și mi-ai dat, Doamne, primul băiețel.

Apoi tot Tu ai mai făcut încă o minune,
Și pântecele mi-a fost iarăși plin,
Deși am fost cam egoistă, acum pot spune,
Căci Tu mi-ai dat un dar măreț, sublim.

Când eu nu mai credeam că va să vină,
Și timpul meu, parcă trecut era,
Tu ai mai vrut o viață ca să vină,
Ca să îmi fie plină viața mea.

Mi-ai dat copii - ca flori într-o grădină,
Pe care trebuie ca să le cresc,
Și sper să-i cresc doar spre lumină,
Și-n cer să fiu cu ei, eu îmi doresc.

Nu vreau să-i am doar pentru o clipă,
Căci clipă este viața pe pământ,
Tot ce-i aici e vag și e risipă,
În cer eu vreau cu ei să fiu, să cânt.

Te rog, Doamne, învață-mă pe mine
Să-i cresc cu gândul doar spre Tine,
Căci îi iubesc și vreau în veșnicie
Să ții aduc pe câteștrei în brațe Ție.
Emilia Dinescu