Mi-e totuna unde voi fi înmormântat;
mi-e totuna cine mă va înmormânta,
căci oriunde-n lume îmi va fi mormântul
nu voi fi-n el ceea ce oriunde-am fost:
dragoste şi lacrimi, cântec şi avânt...
Astea sunt oriunde şi-ale tuturor,
nu mor niciodată,
ele n-au mormânt!

Nu mor niciodată dragostea şi jertfa,
lacrima şi cântul, vii vor fi mereu...
Semănate-s numai în pământ ca grâul
dar din orice groapă vor ieşi mai vii
şi mereu alţi oameni fi-vor ca să vină
ori a le culege, ori a le călca...

... Mi-e totuna unde voi fi-nmormântat:
dragostea şi jertfa mea de pe pământ
vor căuta pe-acelea ce vor fi sub glie
neştiind că-n groapă nu mai e nimic...
Moartea-i doar părere
iată, n-am murit...