Comori nepreţuite de amintiri frumoase
ce binecuvântate şi scumpe sunteţi voi,
căci tot ce-avem pe lume putem odată pierde
sau pot să ni se fure,
- dar voi veţi rămânea.

Ferice de aceia a căror fapte-s bune
şi umbletele-s sfinte,
şi gândul fără nor,
căci toate-acestea zilnic în amintiri se schimbă
şi-ajung comoara vieţii rămasă până-n veci.

O, amintiri frumoase, ferice-acel ce vă-are,
vai de acel ce pleacă în moarte fără voi...

Când vremea umple golul lăsat de noi în lume
al vostru gol în suflet nu-l umple cu nimic.
E uneori uşoară viaţa fără voi
dar moartea cea eternă, ne-nchipuit de grea.

O, amintiri frumoase din viaţa cu Hristos,
pentru nimic în lume n-aş vrea să nu vă am
căci nu-i nici o comoară să-mi fie-aşa de scumpă,
nici preţ atât de mare pe care să vă dau...