O, Eternă Milă a lui Dumnezeu,
cu puterea toată ne-agăţăm de Tine,
Tu ne eşti nădejdea pentru mântuire,
singura nădejde unde alergăm.
- Doar la uşa-Ţi sfântă îndrăznim a bate,
doar prin ea mai credem să intrăm în Cer...

O, -ndurare-adâncă a lui Dumnezeu,
cât de mult depinde tot ce-avem, de Tine...
Unica-Ţi nădejde,
singura Ta uşă
este cel din urmă mijloc pentru noi...

Cine prin Dreptate
sau Neprihănire,
cine prin sfinţire, ar putea veni?
Dintre oameni, cine ar putea vreodată
a intra, prin merit, în Lăcaşul Sfânt?
- Doar prin Tine, Sfântă Milă Nesfârşită,
cel din urmă vameş poate-a se sfinţi.

Dacă şi-a Ta uşă cuiva se va-nchide
ce-i va mai rămâne celui lepădat?

Binecuvântată fii Tu Milă Sfântă
o, prin Tine-aducem noi lui Dumnezeu
mulţumiri cu lacrimi de recunoştinţă
căci El n-a-nchis lumii încă uşa Ta.
Căci mai pot să intre
şi-azi prin ea, la viaţă,
cei ce-ntârziară şi mai mult ca noi,
toţi acei ce încă vor mai fi să vină,
în oricât de mare număr ar veni.

- O, nefericite, de nu vii nici astăzi -
ce-ţi va mai rămâne-n deznădejdea ta?
În eterna groază
din eterna noapte,
când n-o să mai fie Mila de acum?
O, nefericite, ea-i ultima uşă...
Dacă ea se-nchide unde-ai să mai baţi?

Să aştepţi tu oare până ţi se-nchide?
Sau asculţi acuma şi-n genunchi o chemi?