A fost o vreme, nu demult
Când alergam grăbită,
Prin lumea plină de tumult
Cu inima zdrobită.

Dar Domnul meu nu m-a lăsat
Cu inima zdrobită,
Pe brațul Său cel sfânt m-a luat,
Mi-a dat iubirea-I sfântă.

M-a ridicat din colbul greu,
Mi-a dat un nume nou,
Să stau la dreapta Lui mereu,
Să fiu copilul Său.

Mi-a dat o inimă curată,
O inimă mai bună,
Ce a-nceput în piept să bată
De dragostea Lui plină.

A pus în ea pacea divină
Și harul Său, și bucurie,
A pus un licăr de lumină
Și dorul pentru veșnicie.

Domnul e atât de minunat!
În toate ne ascultă,
El nu ne lasă în păcat
Cu inima zdrobită.

Vino și tu la a Sa cruce
Cu inima ta frântă
Și vindecare-ți va aduce,
Și pacea Lui cea sfântă.

El duhul nu-l zdrobește
Din inima ta frântă,
Căci tainic o zidește
Cu mâna Lui cea sfântă.

Amin!
21.02. 2025