Mă plec în rugă Doamne... Mi-aşa de dor de Tine
Mi-e dor la părtăşie din nou să Te-întâlnesc...
Mi-e dor să-Ţi simt prezenţa îmbrăţişându-mi gândul
Şi-apoi să-Ţi spun Iubite că sincer Te iubesc!
E-atâta tulburare în lume, între oameni
Cum parcă niciodată aşa nu a mai fost
Atâta dezbinare... atâta făr'delege
Şi-atâta alergare ce nu-şi găseşte rost...
Iubirea ce odată însufleţea viaţa
Acuma se ascunde prin colţuri, alungată
Şi nimeni n-o mai caută căci banul este rege
Şi-n inimi este iarnă, o iarnă-ndelungată...
Dar totuşi, uneori, un glas se mai ridică
Să strige către Tine... să ceară îndurare
Cu mâinile spre ceruri mai speră să-l asculţi
S-aduci din nou iubirea şi primăveri cu soare...
Şi eu m-aplec în rugă... mi-aşa de dor de pace
Mi-e dor de-un zâmbet cald de-o vorbă ce alină
Te chem să vii Părinte... priveşte către noi
Şi leagă-ne în lanţul de dragoste deplină...

Vulcan-22-02-2025
Mary