Cum pot să cer la alții
să-mi țină sfatul bun
când mai întâi eu însumi
nu fac așa cum spun?

Cum aș putea credință
la alții să le cer
când eu trăiesc în lume
cum nici n-ar fi un cer?

Cum pot să pun pe alții
la post și rugăciuni
iar eu trăind desfrîul
să merg cu cei nebuni?

Să cer ca ei s-asculte
iar eu să fac ce vreau...
o, cum oare nu mă vede
pe mine Dumnezeu?

Și cum privesc la mine
cei ce m-aud grăind
când una spun la alții
și alta fac trăind?

Trezește-mă o Doamne
să nu mă-nșel să pier
ca-ntâi să fac eu însumi
ce altora le cer!