Dorinţa după slava lumii şi după laudele ei,
şi alergarea după-acestea fac sufletul nefericit.

Căutând să fi mai sus ca alţii,
mai cunoscut,
mai lăudat,
îţi chinui sufletul întruna
şi-al tău
şi-al altora din jur,
căci lăcomia asta-ţi pierde şi liniştea
şi mulţumirea,
balaurul acesta-nghite sudoarea ta şi timpul tău...
Și-atunci din tot ce-aveai ʼnainte,
tu mai nimic nu vei alege.
N-ai nici copii, nici soţ, nici casă,
nici linişte, nici prietenie,
căci le jertfeşti pe toate-acelei dorinţe
ce-ţi înghite tot...

O, dac-ar şti cel care-aleargă
să dobândească slava lumii
că umblă bietul după răul şi-amărăciunea vieţii lui!
De-ar şti el ce nefericire e s-ajungi prea cunoscut,
cu ce necazuri şi ce zbucium
e lucru-acesta-mpreunat.
E-adevărat că-i greu s-o aibă,
dar după ce a câştigat-o
şi-i gustă-amar nefericirea,
- de ea nu scapă decât mort.

O Domnul meu Isuse Dulce,
Tu Mare şi Divin Smerit,
Te rog păstrează-mă pe lume umil,
de ea necunoscut...
Fereşte-mă să nu caut lucruri
şi locuri ʼnalte pe pământ
şi scapă-mă de-osânda celor ce dobândesc măriri lumeşti.
- Căci tot ce e ʼnălţat în lume, e-o urâciune-n faţa Ta.

Eu nu doresc aici răsplata
pentru nimic din ce-am făcut,
iar slava lumii-i un balaur care pândeşte mai ales
pe cei mai buni ai Tăi
şi căror le-ai dat un dar mai deosebit.
Cum Te-a pândit ea şi pe Tine
când erai unde suntem noi
şi cum pe-atât de mulţi aceasta i-a înghiţit
şi i-a pierdut...

Ai milă Doamne şi ne scapă de otrăvita slavă-a lumii
şi de dorinţa după dânsa
acum şi-n veci
pe toţi ai Tăi.