Ar trebui-nsemnat pe frunte ca să-l cunoască toţi, la rând,
dar oile şi porumbeii şi boii mai ales, oricând
căci pe fiinţele acestea le-nşeală şi le vinde el
cu vorbe dulci şi prefăcute
cu duh ascuns
şi gând mişel.

O, cei curaţi ca porumbeii
şi blânzi ca boii cei smeriţi,
de cel făţarnic totdeauna vă depărtaţi
şi vă feriţi.
Trăind în prefăcătorie, e şi primejdios şi crud
şi va-nşela întotdeauna pe câţi îl cred
din câţi l-aud.
Căutând câştig în lumea asta, -
şi-n cealaltă necrezând -
el predică mai iute iadul, decât pe Dumnezeu, oricând.
Vorbind mai mult despre Satana
decât de Crucea lui Hristos
el creşte frica, nu credinţa,
căci el din frică ia folos.

Lui de sfinţenie nu-i pasă ci numai de ceremonii,
rosteşte-al Domnului Sfânt Nume
s-ascundă-a lui făţărnicii
spre a-şi putea să-nfăţişeze drept adevăr
a lui minciuni
şi spre-a putea-nşela mai sigur
pe cei nevinovaţi şi buni;
sau spre-a putea să măgulească
pe cei ce-n rele se complac
şi cărora el, pentru o plată
le iartă toate câte fac.

El nu Bisericii-i slujeşte deşi trăieşte de la ea,
că nu-i al ei
ci-i al minciunii. Cu vorba şi cu fapta sa
cuvântul său e-al lui
şi nu e, cum zice, al lui Dumnezeu,
ci sub versete îşi ascunde, vicleanul, scopul lui, mereu.
Vorbirea lui ţinteşte numai al lui nelegiuit folos
ca cei ce-aud pe el să-l caute,
nu să-L urmeze pe Hristos!
Nu lui Hristos să-I dea viaţa,
ci lui cinstire şi argint
cei ce-l plătesc - spun adevărul
cei ce nu-i dau nimica - mint!

Hristos condamnă totdeauna: desfrâu şi crime
şi-uneltiri,
făţarnicul le află scuze
şi le găseşte-ndreptăţiri!
Căci umblă după slava lumii şi banii ei,
în orice fel,
respect de adevăr nu are
nici frica Domnului, în el.
Chiar lumea-ntreagă să-i arate
n-ar recunoaşte c-a greşit.

Vorbeşte numai de sentinţe
şi-n toate-i cel mai priceput,
el doar cu sfinţii se compară
cu drepţii-i place-a fi trecut.

Făţarnicul viclean şi lacom,
răzbunător şi crud şi rău
nimic nu iartă
nici nu-i uită cui crede că-i vrăjmaşul său.
Toţi ceilalţi oameni îl lasă-n pace pe-un duşman
dar el şi din mormânt l-ar scoate
să-l rupă-n gheare de vultan.
În ură el e ca Satana: căutând să nimicească-n veac
şi sufletul şi trupul celui ce nu-i vorbeşte lui pe plac.
El în orbia lui nu vede cât sufăr alţii după el
dar chiar dac-ar crede, nu-i pasă de nimenea
în nici un fel.
Pot alţii să plătească totul cu plâns, cu sânge, cu venin...
Ce-i pasă lui, el poate, din toate câştiga puţin!
Falsifică învăţătura şi se preface că-i, ce nu-i,
putând să umble-n şapte feţe
ca să-şi ajungă scopul lui...

- Făţarnic blestemat, când oare te vei trezi
din visul tău
şi din beţia morţii-n care slujeşti nemernic
celui rău?

Sau: coasa îngerului morţii aştepţi să te lovească-ntâi?
Atunci vrei să te-ntorci când groaznic ţi-o vei vedea la căpătâi?
Când cel din urmă lucru care te va-nsoţi l-al tău sfârşit
va fi blestemul şi osânda acelor ce i-ai amăgit?
Din toată roada ta pe lume va fi gunoiul care-l laşi
din căile deşertăciunii, nevrednicilor tăi urmaşi?
Gunoiul şi deşertăciunea de dragul cărora ţi-ai dat
şi sufletul şi veşnicia vrăjmaşului ce te-a-nşelat!
Iar Dincolo în Veşnicie, pe veci cu groază vei vedea
ce plată dă Satana celor ce-au ostenit în slujba sa
când, de la moarte,
despuindu-i de-ai slavei lumii amăgiri
i-nfaşcă să le dea răsplata nelegiuitei lor trăiri.

- Îţi vei vedea cu groază locul ce tu ţi l-ai gătit mereu
şi-n care
cu blestemul ultim
o să te-alunge Dumnezeu!

O, dacă te-ai trezi acuma şi-ai mai putea a te căi
să te întorci, - schimbându-ţi viaţa -
ai mai putea nădăjdui...

Dar cei ce duc o aşa viaţă sunt la-mpietrire osândiţi...
O, oi şi boi deschideţi ochii,
ca să vedeţi
şi ocoliţi...