Tu ai văzut tăcerea mea
atunci când dragostea de Tine
ca fața apei tremura
de n-o puteam ascunde-n mine.

Tu cunoșteai cât sufeream
când ce spuneam era departe
de tot ce-am vrut dar nu puteam
să-Ți spun cu vorbe fără moarte.

Tu știi ce-am spus din câte-adun
ascuns pentru urechi străine
cântările-mi ce nu le spun
Isuse-s numai pentru Tine.

Și lacrimile din afund
și rugăciunea din tăcere
și dulce tremurul profund
ce mi le-ascund de-orice vedere.

Să Ți le-aduc, să Ți le cânt
să Ți le spun Isus doar Ție
cu glasul cel fără cuvânt
ce numai Duhul Tău mi-l știe...

Să mi le iei, să mi le ții
să mi le-ascunzi de-orice mulțime
căci până-n veci de veșnicii
pe-acestea n-o să le-afle nime!