O, viața mea ajunsă
spre capătul de drum
fii tot mai mult pătrunsă
de tot ce-aștepți de-acum.

Rămâi mai sus pe munții
cereștilor trăiri
împodobește-ți frunții
eternele-nsoriri.

Înalță-ți mai aprinsă
solia care-o duci
pe toată zarea-ntinsă
de raza Sfintei Cruci.

Cântările culese
atâta drag de drum
veșmântul de mirese
îmbracă-li-l de-acum.

Ți-e noaptea dusă, iată
ies zorii minunați,
Cel Preaiubit S-arată
trimite-le: zburați! ...
... Și-n Vecii Fericirii
le-ascultă-apoi duios
luminile roirii
din jurul lui Hristos!