Iubitul meu, când ziua-ncepe-a tace
Și soarele se-ascunde după deal,
Când mugurul suspină în găoace
Și-apusul se transformă în opal,

Îngenunchez și-n tainice cuvinte,
Ce numai Tu le-auzi și le-nțelegi,
Te rog S-asculți a mea rugă fierbinte
Și lacrimile-mi multe să culegi!

Mă strânge tare lutul și suspină
Sufletul meu, de dor, Preasfânt Isus,
Eu condamnat și Tu fără de vină,
Eu fiu iertat, iar Tu, pe cruce sus!

Mă tot întreb, ce taină, ce minune,
A fost în clipa-n care m-ai ales?
Tu n-ai privit țărâna, ci pe mine
Și inima-mi ce Te-a negat ades!

Mi-ai pus în ea Iubirea Ta curată
Și dorul cast de-a mă sfinți mereu,
De-aceea eu, mai mult ca niciodată,
Te preamăresc Isuse, Domn al meu!

Iubitul meu, din coasta Ta străpunsă,
A curs izvor de apă și de sânge,
Iar fața mea de lacrimi multe plânsă,
Străluce azi, căci Dragostea învinge!

Privesc spre cer, zenitul mă cuprinde
Și ca un gând, mă-nalţ pe-aripi de vis,
În duhul meu, credința se aprinde,
Dorind cu-ardoare-un loc în paradis!

23/02/2025, Barcelona- Lucica Boltasu