L-AM VĂZUT PE DUMNEZEU
L-am văzut azi pe Dumnezeu,
Cu mâna-i când m-a mângâiat,
Nu m-a lăsat să-mi fie greu,
Nu m-a lăsat, nu m-a uitat.

Veți râde și vă veți da, chiar coate,
Căci eu am spus-o chiar așa,
Și voi veți spune: nu se poate,
N-a existat, nicicând, așa ceva.

Și totuși... l-am văzut pe Dumnezeu,
Pe creștet cum m-a mângâiat,
Când eram singură și-mi era tare greu,
Un prieten bun m-a vizitat și un sfat mi-a dat.

A fost trimis de, însuși, Dumnezeu,
Deși el n-a știut, doar a venit
Și a văzut cât îmi este de greu,
M-a ascultat și apoi el mi-a vorbit.

Cum să nu spun că a fost Dumnezeu,
Când eu căldura dragostei supreme am simțit,
Și mă luptam cu mine însămi, tare greu,
Și un simplu sfat divin m-a liniștit.

Acum, când înțelegeți c-a fost doar Dumnezeu,
Și un înger pământesc m-a sfătuit,
Să nu-mi mai spuneți c-am mințit,
Eu știu că l-am văzut pe Dumnezeu.
Emilia Dinescu