Există veșnicie

Mor suflete făr’ Domnul, mergând înspre infern,
Așternut de «somnul», făr’ gând la un etern.

Mor suflete făr’ Domnul, o cale parcurgând -
În alegere e omul, în liber însemnând,

Prioritar, tendințe, focus, ideal,
Proprii năzuințe, dar vine apoi un mal,

Hotar este la tot, la orișice suflare -
Răsărit, apus, sfârșit de alergare,

Și cât e de înțelept, să punem întrebări -
Neant, sa fie drept? Nimic, spre apus de zări?

Sau poate suntem toți, creați asemănare,
De un Ziditor măreț, ce dat-a și suflare,

Și alegere a pus, în dreptul orișicui,
Prin Jertfa lui Isus, salvare fiecărui,

Căci în păcat ne naștem, din prima neascultare,
Dar Cerul s-a plecat, prin milă și îndurare,

Și Calea în Viață, fiind Isus, doar în El,
Putem privi apus, în victorios drapel!

O cale, o viață, alegere, urmări -
Lucească Dimineață în cele patru zări,

Ca nimeni sa nu piară, fără Lumină în el,
Ca-n Miel, toți, piatră rară, sa moștenim un Cer,

Pregătit oricărui. Răsărit-apus,
Plouă fiecărui, Tată, în nespus,

Cu înțeles sublim: există veșnicie,
Trezește spre senin, și-n toate, slavă Ție!