Când Hristos. .

Când Hristos a mers ca Jertfă, s-a gândit la fiecare:
La tine, mine, la oricine, și-n Iubirea Sa cea Mare,

S-a dezbrăcat de glorii, slavă, îmbrăcând trup muritor;
Apoi, Iubirea-I înălța-va, mulțimi, prin Dar Mântuitor,

În plai, cu soare-nu-apune, în străluciri, de nevisat,
Pe toți, pe toți ce-n al Său Nume, am pașit și am vegheat.

O Cale, este Calea Vieții, și alte mii, pe lânga, sunt,
Izvor, ca Dar al frumuseții, mai curge, cheamă și azi, când sunt,

Profeții, în arătare, căci trăim ceasul din urmă,
E har, e binecuvântare, sa fim parte toți din turmă,

Ce o paște, El, Păstorul, în drum spre astrele-etern,
Lăudat fie Mântuitorul, în inimi: da, vin, ma proștern,

Și-ți onorez Jertfa Iubirii, ce milenii strălucește,
Ca un far al fericirii - dragostea, ce mântuiește!