Toate miile de forme ale-ispitei pe pământ
sunt de una dintre cele trei ispite care-au fost
folosite de vrăjmaşul împotriva lui Isus
în pustie,
unde Domnul, l-a respins şi biruit.

Prima formă a ispitei sunt ispitele trupeşti
care vin din trebuinţa
şi din pofta cea din trup.
Ele-s marfa cea mai proastă a vrăjmaşului şiret
care-o cumpără mulţimea cea mai mare pe pământ,
ce pentru plăceri de-o clipă,
pentru trupul ne-nfrânat
îşi vând scumpa mântuire şi viaţa cea de veci.
Căci Satan le-arată pietre şi le spune că sunt pâine
iar apoi pe veci le face pâinea lor în piatră grea.

Altă formă de ispită sunt acele sufleteşti.
Sunt: dorinţa de mărire,
setea slavei trecătoare,
foamea de celebritate,
fuga după-un scaun înalt,
lăcomia-ntâietăţii,
lupta pentru stăpânire...
- Şi cu-acestea amăgeşte diavolul destui pe lume
căci din lupta pentru ele ies atâtea mii de crime,
de-apăsări, de nedreptate, de trădări şi suferinţe.
De pe munţii amăgirii diavolul le-arată-o clipă
tot ce poate să promită, dar nu poate să şi dea.

Promiţând la toţi, el lasă omului părerea falsă că le dă...
iar pentru aceasta, omu-şi vinde ce-i mai scump.
Iar când pare că-i dă, totuşi,
nu-i în ele mulţumirea
căci o clipă se arată şi-ntr-o clipă şi dispar...
Dăci o clipă doar sunt toate,
numai plânsul lor e-n veci.

Cea de-a treia formă însă de ispite sunt mai grele.
Sunt ispitele viclene, cursele duhovniceşti,
diavolul cu-acestea vine doar la cei ce cred Scripturii
şi doresc să facă Voia Sfântă a lui Dumnezeu
şi pe care el nu-i poate birui cu celelalte
sau la care, câteodată, pentru că i-a biruit.

Când vorbeşte-amăgitorul plin de grija mântuirii
de ferirea de păcate, de-ascultarea de Cuvânt
arătând cu viclenie: este scris...
şi-apoi îndeamnă
la călcarea de credinţă,
la săriri din Casa Sfântă,
la schimbarea-nvăţăturii
şi la ruperea de-ai tăi.
- Când cu-ndemnurile-acestea
bine-ascunse sub Scriptură
vine cel viclean spre-un suflet,
- rari sunt cei ce biruiesc.
Numai cei smeriţi şi sinceri şi statornici
sunt în stare
ca să-i spună-atunci ispitei: „Înapoia mea Satan!”

Frate, dacă-nvingi atuncea,
ţi-aperi pacea conştiinţei
şi lumina ce-ai primit-o prin credinţa ta dintâi
şi pe care doar prin asta ţi le poţi păstra curate.
Altfel, clătinarea duce la pierzarea pe vecie
iar aceasta va fi iadul care-ncepe chiar de-aici.

Fă atunci şi tu ca Domnul:
- nu răspunde
şi nu crede
sau, dispreţuieşte sfatul diavolului mincinos!
Nu sări din Casa Sfântă, ci rămâi lângă Credinţă
în învăţătura dreaptă, trăitor smerit al ei,
dacă ţii la pacea dulce a credinţei şi luminii
nu primi,
- dispreţuieşte,
tot ce poate să ţi-o ia
căci vrăjmaşului nu este numai să-ţi câştige viaţa
ci să-ţi nimicească pacea - şi de-acum
şi cea de veci.

Fii deci treaz,
cu cuget sincer
şi cu-o inimă smerită!
Ține-te de fraţi şi-ascultă-i în umblarea cu Hristos,
roagă-te mereu fierbinte şi iubeşte ascultarea
căci,
în nici un fel,
ispita, nu te va învinge-atunci.