Când a voit s-aducă ura-n lume,
cel vrăjmaş s-a dus
rugând pe simţurile fireşti
să-i vină-n ajutor.
Dar dintre toate cinci doar graiul a fost spre asta
mai grăbit.

Atunci cel rău a pus într-însul pe trei
din duhurile lui:
a pus Minciuna,
Clevetirea
şi-a pus Batjocura în el.

Aşa a izbutit Satana ca să dezbine-atunci prin grai
şi neam de neam
şi fraţi
şi case,
de la-nceput şi până azi.

Pentru păcatu-acesta graiul fu pedepsit de Dumnezeu
să nu mai poată face una pe oameni iarăşi
cum au fost,
de-aceea nu-i pe lume limbă să strângă
ce s-a-mprăştiat.

Isus Mântuitorul lumii, aduse însă pentru-ai Lui
care iubesc neprihănirea,
un alt grai binecuvântat:
e graiul dulce al Credinţei şi Dragostei
din Adevăr.
Acestuia i-a dat acelaşi adânc şi unic înţeles
cu care-ai Lui din orice limbă, uşor se simt
şi se-nţeleg...
- câţi sunt cu adevărat părtaşii
Bisericii lui Dumnezeu!

Dar cel rău a-ncercat şi-acest nou grai
amestecând
printre copiii curăţiei, pe fiii lui cei prefăcuţi
iar ei cu duhurile-ascunse, viclene,
sub Cuvântul Sfânt,
fac tulburări şi dezbinare
cum tatăl lor,
de la-nceput.

Aceştia-şi prefac vorbirea şi folosind Cuvântul Sfânt,
ei urmăresc a lor foloase şi ţelurile lor hoţeşti.
În cursa lor sunt prinşi aceia ce au un cuget necurat
şi cei ce în păcate-ascunse trăiesc
nevrând a se-ndrepta
căci astfel pedepseşte Domnul
pe nestatornici şi-ngâmfaţi.

Dar cei cu inima smerită şi sufletul neprefăcut
cunosc străinul glas
şi nu merg pe drumul amăgirii lui.
Ei ştiu că Glasul Sfânt e altfel,
e unic dintre mii şi mii
iar Duhul Sfânt i-ncredinţează pe cei smeriţi
că este El.
Ei simt cum inima lor arde,
cum ceru-ntreg coboară-n ea,
când Glasul Preaiubit vorbeşte,
căci nu e altul ca şi El.

Dar ceilalţi ce n-au pe Duhul, ascultă
pe amăgitor,
n-au cine să-i înştiinţeze că se înşală
şi se pierd.

Credinţele înşelătoare sunt un nou Babel
pe pământ,
cei trufaşi şi cei nestatornici,
au cum să fie pedepsiţi.