În dragostea lui Dumnezeu,
nimic nu-i jumătate,
nici în ce dă, nici în ce vrea,
tot cere, şi tot poate.

El cere tot, şi dă în tot,
- că-n milă şi-n iubire
se socoteşte nu cât dai
ci cât păstrezi, din fire.

Iubirea cât de mare-ar fi,
n-ajunge niciodată
decât atunci când i-o închini
întreagă şi curată.

Dar orişicât de mică-ar fi
I-ajunge, când e întreagă,
şi când de El cu toată-a ei
cuprindere se leagă.

De Cel ce vede într-ascuns
nu poţi nimic ascunde
şi-n locul inimii nu poţi
nimic să-I dai niciunde.

Nici banii tăi, nici arta ta,
nimic nu-L mulţumeşte.
Nici ruga ta, nici tot ce faci,
- când inima lipseşte!

Căci Inima Lui nu-i aşa
ca ale noastre rele:
aşa de greu, şi-aşa uşor
de mulţumit ca ele...