Cei credincioşi ştiu totdeauna
unde se duc şi unde-ajung,
chiar dacă nu ştiu totdeauna
pe unde-i duce drumul lung.

E-adevărat că drumul duce
prin loc mereu necunoscut,
dar urmele pe care mergem pe el,
le ştim de la-nceput.

Întreagă calea vieţii noastre
e un urcuş necontenit
prin umbra şi lumina Crucii,
când dureros, când fericit.

Prin umbra şi lumina Crucii,
căci amândouă au un preţ,
atât de scump pentru primirea
şi pacea veşnicei vieţi.

Ades ni-e drumul cu tuneluri
ce-ntunecate par şi lungi,
puţină-i liniştea pe cale,
dar nesfârşită-i unde-ajungi.

O perioadă luminoasă
urmează alteia de scrum
cum după-o vreme-mbelşugată,
ani lungi de foamete pe drum.

După o rodnică recoltă
urmează ani săraci la strâns
şi după-o mare pescuire
un timp de cernere şi plâns...

Căci amândouă sunt de lipsă
şi amândouă au un preţ
atât de mare spre-a ajunge
la Ţinta veşnicei vieţi...

Dar şi în umbră şi-n lumină
să fie ochiul nostru treaz!
Mereu mai harnic, către Ţintă
s-alerge sufletul viteaz.

Întreaga inimă să fie
puternic strânsă de Hristos,
cu El, prin El şi pân-la Dânsul,
vom merge-atunci armonios.

El ne-a deschis odată ochii
şi inima ne-a-nflăcărat
ca să iubim tot ce e nobil,
frumos şi bun - şi-adevărat.

Hristos ne-nsufleţeşte pururi
spre tot ce-i ʼnalt şi sfinţitor,
s-alegem drumul greu al Slavei,
în locul altui mai uşor.

... O Scump Mântuitorul nostru,
Izvorul Veşnicei Iubiri
şi-al năzuinţelor curate,
Modelul sfintelor trăiri...

Tu, Cauza bucuriei noastre,
Tu, Ţinta noastră cea dintâi...
Vrem Ţinta noastră cea din urmă,
mai strălucit să ne rămâi.

Dorim la Tine să ajungem
şi pe pământ şi-n Cer, cu drag,
dar pân-la Tine, Ţinta noastră,
ne fii Tu drum, ne fii Tu steag.

Căci fericiţi suntem cu Tine,
ori de-odihnim, ori de-alergăm
şi-atunci când Te căutăm Isuse
şi când - transfiguraţi - Te-aflăm.

Căci dacă n-am fi-aflat ce bun eşti,
nu Te-am dori neîncetat
şi nici nu Te-am căuta Isuse mereu, -
de nu Te-am fi aflat.

De-aceea calea vieţii noastre
este-un urcuş necontenit
în umbra şi lumina Crucii,
şi dureros, şi strălucit.

Dar suntem fericiţi cu Tine
ori e furtună ori senin
căci şi pe cale şi la Capăt,
ni-e totul har,
deplin, deplin...