Fuga nopții

Întârzie noaptea
pe fețe de lună,
ar vrea să rămână,
povești multe să-i spună;
privire de gheață luna-i arată,
noaptea se depărtează, refuzată.
S-ar duce pe luciul de apă
dar nu îndrăznește
fața să-și vadă...
străpunsă-i ca de cuțit
când dimineața zâmbește;
alunecă fugind,
țipă și rapid se risipește…
Zâmbet de raze,
fețe luminate
dau buzna, se îmbulzesc
fața să își arate,
cocoșii vestesc dimineața;
noaptea a dispărut,
ascunzându-și fața.