Îmi plânge copilăria

Lumini în brazi strălucesc,
muzica-i despre zăpadă în soare;
fulgii dansează
în ritmul lor
iar spre-nserări,
se mișcă-n lumini
în jurul fitilului de lumânare…
Masa e plină,
cântăm fericiți
dar inima-mi tresaltă
la cântul în strună...
Mă văd acasă,
înconjurată de surori,
Liviu, părinți, noi,
copiii, învârtindu-ne-n bucurie;
un dans ca o horă străbună…
Bradul e-nalt,
împodobit;
muzica cântă pe strună;
din dansul copilăriei,
lacrimi îmi curg pe obraz
că nu mai suntem atâția
câți eram împreună…