Flori în fața cărora
nu știi dacă te-ai îmbrăcat adecvat,
îți dregi vocea să spui rugăciuni,
îți ștergi domol mâinile de corset
să liniștești emoțiile
care ar dori să se închine doar îngenunchind.
flori care, privindu-le
le săruți roua lacrimilor ascunse între petale
ca semn că și ele au rugile lor înlăcrimate.
flori care privindu-le
te desprinzi de pământ
și n-ai vrea să trăiești
decât în cer,
acolo unde este atelierul lui Dumnezeu.