Se îmbulzesc în minte gânduri
ferestre-acoperite de culori,
desprinse din anotimpurile vieții
unele sărace,
altele ca pomii roditori,
își apleacă prunii, nucii poala,
copilei dăruind cu bucurie
în mustul înghițit în dulce
în vis acea culeasă, razachie,
zâmbește arată mulțumirea fata,
chiuind de bucurie.
alt anotimp împovărat
de neputințe
sărace din pruncie
sunt scrise-n lacrimi multe,
pe care doar Dumnezeu le știe.
sunt anotimpuri friguroase
neputinței în urm‘ ramase
ce se întorc spre alte anotimpuri
în binecuvântări ce-a dăruit
iubitul nost‘ Părinte,
ani de vacanță cu fețele spre soare
încredere primită
ca pâinea caldă-n sărbătoare,
și ani înfrigurați plini de tristețe
când soarele părea că-i supărat,
ne-oprindu-se să dea binețe.
mă-ndrept spre-un anotimp necunoscut
citesc în Carte:
-oare cum va fi
si-n gânduri,
promițătoare bucurii
vin porumbeii albi
dincolo de pământ
să mă răsfețe.