Sunt lacrima cerului plânsă
în dealul cu numele Capatina
Molecula din durerea Celui ce-a murit
iar eu atunci
nu știam să-I stropesc cu lacrimi cunună.
Sunt stropul durerii imense
aruncat și strivit în batjocori
dar Tu, mâna Ți-ai întins
de păcat să mă ierți, să mă acoperi.
Sunt roua din dimineața-învierii
și port lumina de El dăruită,
sunt miel când împletesc cununile-nflorite
pe care I le voi așeza la picioare
în rugi și cântări neobosite.