Sunt lacrimă, rouă, miel

Sunt lacrima cerului plânsă
în dealul cu numele Căpățâna...
Molecula din durerea Celui ce-a murit,
iar eu, atunci,
nu știam să-I stropesc cu lacrimi, cununa.
Sunt stropul durerii imense,
aruncat și strivit în batjocori,
dar Tu, mâna Ți-ai întins
de păcat să mă ierți, să mă acoperi.
Sunt roua din dimineața-Învierii
și port lumina de El dăruită;
sunt miel când împletesc cununile-nflorite
pe care I le voi așeza la picioare,
în rugi și cântări neobosite.