Oferta Iubirii
Autor:
Flavius Laurian Duverna
|
Album:
Nihil Sine Deo
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de Duverna in 29/04/2009
Resursa adaugata de Duverna in 29/04/2009
Oferta Iubirii
Când Ţi-ai lansat în lume oferta de Iubire,
Născut ai fost în firea noastră blestemată!
Isuse Doamne, Tu ai ajuns pân' la Jertfire
Ca Ea să poată fi completă, şi nevinovată
Mărgăritar curat sub nume de neprihănire.
Fiind mai scumpă, de cât orice panaceu,
Cu al său sfânt miracol pentru vindecare,
Ai fost Izvorul, ce-a alimentat fluid mereu
Înviorând bolnavii, în apa cea răcoritoare
A Sfântului Cuvânt sub raze de curcubeu.
Ai fost balsamul scump, din Galaad venit
Ce peste sufletele triste, mult îndurerate,
Ca mirul cel de nard curgând, ai strălucit,
Le-ai dăruit viaţa, sculându-le din moarte
Şi celor în necazuri speranţele le-ai întărit.
Şi-a trebuit să înduri, şi să rabzi în tăcere,
Să poţi purta povara grea, pân-la Calvar,
Să-Ţi pleci prin umilinţă, sfânta Ta putere
Ca să institui timpul, preţiosul timp de har
Ce a adus, la multe inimi triste mângâiere.
Pe calea umilinţei, pe care-ai mers iubind
Oricine poate acum, să meargă şi să ştie,
Căci harul sfânt, pe păcătoşii toţi cuprind
Din cea mai crâncenă, şi groaznică robie
Şi c-ale dragostei funii, încă, ele se întind.
O, Ţi-a fost voinţii sfinte totul cu putinţă
Numai iubirii Doamne, în care Te-ai Jertfit,
Şi-astfel, ai reuşit, ca să ajungi la biruinţă
Şi planul mântuirii, la Golgota l-ai împlinit
Prin răstignire sub cea mai mare suferinţă!
Flavius Laurian Duverna
30 iulie 2008
Când Ţi-ai lansat în lume oferta de Iubire,
Născut ai fost în firea noastră blestemată!
Isuse Doamne, Tu ai ajuns pân' la Jertfire
Ca Ea să poată fi completă, şi nevinovată
Mărgăritar curat sub nume de neprihănire.
Fiind mai scumpă, de cât orice panaceu,
Cu al său sfânt miracol pentru vindecare,
Ai fost Izvorul, ce-a alimentat fluid mereu
Înviorând bolnavii, în apa cea răcoritoare
A Sfântului Cuvânt sub raze de curcubeu.
Ai fost balsamul scump, din Galaad venit
Ce peste sufletele triste, mult îndurerate,
Ca mirul cel de nard curgând, ai strălucit,
Le-ai dăruit viaţa, sculându-le din moarte
Şi celor în necazuri speranţele le-ai întărit.
Şi-a trebuit să înduri, şi să rabzi în tăcere,
Să poţi purta povara grea, pân-la Calvar,
Să-Ţi pleci prin umilinţă, sfânta Ta putere
Ca să institui timpul, preţiosul timp de har
Ce a adus, la multe inimi triste mângâiere.
Pe calea umilinţei, pe care-ai mers iubind
Oricine poate acum, să meargă şi să ştie,
Căci harul sfânt, pe păcătoşii toţi cuprind
Din cea mai crâncenă, şi groaznică robie
Şi c-ale dragostei funii, încă, ele se întind.
O, Ţi-a fost voinţii sfinte totul cu putinţă
Numai iubirii Doamne, în care Te-ai Jertfit,
Şi-astfel, ai reuşit, ca să ajungi la biruinţă
Şi planul mântuirii, la Golgota l-ai împlinit
Prin răstignire sub cea mai mare suferinţă!
Flavius Laurian Duverna
30 iulie 2008
Statistici
- Vizualizări: 1346
- Export PDF: 56
- Comentarii: 4
Opțiuni
Psalmii 4:8 Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.
În poezie, de altfel bine scrisă, am înţeles că este vorba despre Domnul Isus.Trebuie spus,cu tot respectul pentru autor, că EL nu S-a născut " în firea noastră blestemată",El nu a moştenit păcatul adamic.Este vorba de acea unire ipostatică a naturii divine şi umane într-o singură Persoană perfectă.Încolo, mult har şi bucurie pentru a scrie în continuare.
Tematica poeziei nu abordează cele două naturi, divină şi umană, ale Fiului lui Dumnezeu, ci faptul că El S-a supus legii păcatului prin naşterea firească, făcând cu putinţă astfel, mântuirea noastră. Ea e susţinută de cele scrise în Sfânta Scriptură. ,,Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie\"(Gal.4.4),,Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi\"(Gal. 3.13),,Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimeţând din pricina păcatului pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănatoare cu a păcatului\"(Rom.8.3),,Pe cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi\"(2Cor.5.21),,Astfel dar,deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii(firii noastre bestemate, sublinierea noastră),tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş le ele\" Evr.2.14).
Există o ideie larg răspandită, conform căreia aceasta ar nsemna că Hristos a simulat firea pământească, şi că-n realitate nu a luat asupra Sa natura păcatoasă, ci doar ceva ce avea această aparenţă. Dar Sfintele Scripturi nu ne învaţă aşa ceva.
doresc sa se scrie adevaratul autor al acestei poezi,iar scritorul sa scrie autor necunoscut daca nu cunoaste cine a scris aceasta poezie.
Din Comentariile purtate pe subiectul poeziei din punct de vedere teologic, şi mai ales după semnatarul ei, cred că aţi fi putut înţelege ,,adevăratul autor", şi nu ar mai fi fost o necunoscută pentru domnia voastră în această direcţie. Atunci răspunsul la a doua parte din comentariu s-ar fi înţeles dela sine, fără nici-o altă explicaţie.