Se rupe ceva în mine
în fiecare toamnă
se-aud zgomote dureroase
când crengi sunt aruncate din fiecare copac,
pe apucate
se plânge vântul prin aur de frunze
câteodată se văită sfâșietor
ca pietrele
ce se rup din stâncă
și se vaită când ajung
în povârnișul gol
se plânge verdele
transformat în arama
când i se poruncește
culoarea din vară
să-și uite
când ciutele veneau
pe răcoare,
apa-n bulbuci să sărute…