Ai ars ca un cărbune aprins
când așchiile urii
obrajii ți-au atins?
Ai plâns să stingi din ei arsura
Când unii i-au întunecat cu zgura?
Ai strâns din dinți
să nu vorbești
când auzeai cum ponegresc
pe Cel ce-i Sfânt; Tatăl Ceresc?
Ai strâns în piept sfânta tăcere
cu aroma sfântă
gust de miere?