Credinţa cea adevărată uneşte totul în Hristos
şi-aduce-ntre popoare pacea
şi-n suflete pe Dumnezeu.
Dar falsele credinţe, lumea o-nvrăjbesc
şi o dezbină
nefericind pe toţi aceia ce-ascultă-a lor învăţături.

Credinţa dreaptă-i înfrăţeşte-n dragoste
unind pe toţi,
cu milă încălzind pe oameni îi face largi
şi iertători.
Credinţa falsă le-ngustează şi inima şi mintea toată,
întunecându-le privirea şi înrăindu-i
ca pe câini.

Credinţa bună este caldă şi darnică şi milostivă;
credinţa falsă este rece, zgârcită, silnică şi rea.
Credinţa dreaptă este plină de-ngăduinţă
răbdătoare,
credinţa falsă e îngustă, ne-ngăduind,
decât pe-ai săi.

Nu este-n lume duşmănie şi ură cât ar fi de mare
să nu le stingă-n om credinţa adevărată şi deplin
şi nu există pas pe care
credinţa să nu-l facă-atuncea
când unitatea-nvăţăturii
şi dragostei frăţeşti
i-o cer.

Dar nu-i pe lume nici o ură şi nici o fărădelege nu e
ca cea pe care o aprinde credinţa falsă
printre fraţi
şi nu-i pe lume dezbinare
mai otrăvită şi întinsă,
şi mai amară ca aceea ce falsele credinţi
le-aprind.

Căci orice duşmănii pe lume, aprinse
pentru orice cauză
se sting odată şi se-acopăr, ori pe pământ
ori cu pământ,
dar duşmăniile minciunii durează veacuri
în războaie şi-n zavistii
umplând pământul cu mări de sânge şi de plâns,
umplând Istoria cu crime,
cu pâri,
cu lupte
şi oroare
în numele-apărării Crucii şi-a libertăţii
pe pământ.

Acestea pentru că vrăjmaşul Credinţei unice,
Satana,
a reuşit s-aducă-n lume credinţe false,
-nfăţişând
celor creduli şi nestatornici
răstălmăcite adevăruri
aducătoare de străine şi rătăcite-nvăţături.

Iar sufletele îngâmfate şi pline de păcate-ascunse
fiindcă n-au păstrat,
smerite,
credinţa cea primită-ntâi,
le lasă Dumnezeu să cadă
în mreaja falselor credinţi
ca să se piardă
drept răsplată că n-au păstrat cum au primit.

Din cauza lor e printre oameni hulită
Calea lui Hristos
şi prigonită totdeauna Credinţa cea adevărată
căci pentru toată răutatea ce-o lasă falsele
credinţe în lume,
lumea se răzbună pe-adevăraţii credincioşi.

În toate veacurile lumii
şi de la orice stăpânire,
nu falsele credinţe sufăr,
- Satan nu-i supără pe-ai lui -
ci suferă Credinţa dreaptă,
purtând nedrept ponos şi vină...
- În lumea cea nedreaptă-ndură pedeapsa cel nevinovat...