O, drag cuvânt cu chip fierbinte,
atât de-ades şi cald rostit,
ce rar într-adevăr pe lume eşti tu gustat
şi-mpărtăşit.
Ce uriaş tribut de lacrimi şi jertfe trebuie să dea
sărmana inimă-omenească
flămândă după faţa ta.

O, fericire-adânc râvnită de-atâţia oameni
pe pământ,
ce mulţi aşteaptă cu ulciorul vieţii
la izvoru-ţi sfânt.
Dar vai, izvorul e-un picur aşa de-ncet
şi-atât de rar...
că mulţi aşteaptă viaţa-ntreagă un strop din tine,
în zadar.

O, câţi se-nghesuiesc spre tine
călcând pe alţii şi lovind,
nădăjduind să te ajungă furând,
vânzând
şi-ademenind,
dar preţul scump al mântuirii
şi-al păcii conştiinţei lor
nu-ţi poate cumpăni comoara...
- şi veşnic fără tine mor.

Scump dar ceresc
o, fericire,
tu eşti a celor blânzi şi buni
ce de la Dumnezeu te-aşteaptă
ca dar smeritei rugăciuni...
Dar şi mai mult, tu eşti a celor
ce-au renunţat la tine-aici
ca să te poată da la alţii
ce sunt mai părăsiţi şi mici...
A celor ce iubesc lumina
şi adevărul cel frumos,
a celor ce trăiesc virtutea
şi se-mpreună cu Hristos.