Nu există-n lume altă pacoste decât păcatul,
toate celelalte rele sunt din el,
urmări de-a lui.
Dacă omul se fereşte de nenorocirea asta,
de la toate celelalte îl fereşte Dumnezeu.

Nu-i păcat ce-l faci pe lume să nu-i iei
odată,
plata
ori viu, pe pământ primind-o
ori mort, sub pământ fiind.
Dacă-i mic păcatul mică-i şi osânda lui primită
dacă-i mare, trag şi fiii,
poate şi urmaşii lor.

Ce păcate-s făptuite de un om,
un om plăteşte,
ce familia le face, ispăşirea ea le dă,
iar păcatele făcute de-o idee
sau de-o ţară
trebuie să le plătească toţi acei ce-i aparţin.

Săvârşirea fărdelegii se-mplineşte într-o clipă,
în nenorocita clipă a primirii ei în gând.
Pregătirea şi-mplinirea poate fi oricât de lungă
căci cu cât mai mult s-amână
vei fi şi mai vinovat.

Nu-i nimic urât pe lume ca păcatul,
ca oricare,
de aceea tot ce face diavolul,
din veac,
mereu
este să-nfrumuseţeze blestemata-i creatură
ca păcatul să-l primească cu plăcere orice om.

Nimeni n-ar iubi păcatul dacă l-ar vedea cum este
dezbrăcat de mincinoasa frumuseţe-a lui Satan
căci nimic nu-i scurt pe lume
ca plăcerea păcătoasă
şi nimic mai greu ca plata grea a ispăşirii ei.

Doar o singură scăpare este: Jertfa lui Hristos
şi întoarcerea cu lacrimi şi cutremur
chiar acum!
Căci şi mântuirea este-o clipă
pentru tine:
clipa acceptării Jertfei şi păşirii după El.

Pentru tine clipa asta este poate chiar acum.
De refuz
sau ascultare
- ţine veşnicia ta!
Înţelept este acela care vede înainte
căci în urmă văd toţi proştii
când prilejul a trecut!