Ce e oare apa asta care curge-n veci la vale,
aducând din sus atâtea lucruri şi fiinţe-n jos,
- fără a le mai întoarce niciodată înapoi?

Ce e oare calu-acesta care-aleargă-aşa cu grabă,
cu bătaia cadenţată a tic-tacului din ceas,
zi şi noapte făr-oprire
ori întoarcere ʼnapoi?

Ce e oare vântu-acesta care duce peste ceruri
şi peste pământ
departe,
aceşti nori mulţi-mulţi, mereu
şi-aceşti oameni mulţi-mulţi
care n-au întoarcere ʼnapoi?

Ce e oare Calendarul care-mparte viaţa noastră
ani
şi luni
şi zile,
ca un ferăstrău necruţător,
bucăţele risipind-o fără-ntoarcere ʼnapoi?

Ce e ceasul
sau minutul,
sau clipita care trece
şi ce-i oare scurtul sunet, cu un şi mai scurt ecou
decât Timpul,
viaţa noastră,
ce sub forma ei de-acum
nu mai vine, nu mai vine niciodată
înapoi?

Şi când, orişicum, se duce
de faci rău
sau de faci bine,
chiar de nu crezi celeilalte tot ar trebui-nfricat,
să gândeşti că dacă este tot ce n-ai dori să fie
ce vei face,
ce vei face,
ce vei face înapoi?