Ce mir ceresc este iubirea
ce sfânt e tot ce-n ea e uns
tot ce-i din ea ne dă sfințirea
tot ce dă ea ne e-ndeajuns.

Cei doi bănuți ai ei, ni-s darul
mai mult ca sute de averi
un strop al ei ne umple-altarul
cu zări de veșnice-nvieri.

Paharul ei de apă rece
ne stinge orice foc ascuns
ne-alină setea și ne-o-ntrece
și-n toate căpătăm de-ajuns.

Talantul ei câștigă-o sută
și-o mie de-alți talanți de preț
o zi cu ea e mai plăcută
ca poate anii-ntregii vieți.

Fărâma ei de pâine bună
ne satură desăvârșit
și jugul dus cu ea-mpreună
ca orice tron, e mai slăvit.

Ce nalt Tabor este-al-Iubirii
ce sfânt al ei Ierusalim
prin ea-nfiați Dumnezeirii
nu mai întoarcem, nici murim!