Cel ce-a cunoscut şi focul, în viaţa lui,
şi gheaţa,
şi durerile ce-n viaţă pe-astea două le-nsoţesc
zis-a tuturor acelor care merg cu el pe drum:

- Sufletul vă plânge singur,
viaţa singur e-o pustie
de-aceea fiinţa voastră va căuta printre fiinţe
şi-ntre lucruri
ca să afle să-şi apropie ceva!

Suflete, atunci ai grijă! ...
Inimă, atunci fii trează!
Căci fiinţele pe lume ca şi lucrurile sunt.
Cel ce le-a făcut pe toate,
le-a dat însuşiri la fel.

Unele-s la fel cu piatra,
altele-s la fel cu vântul,
altele-s la fel cu floarea,
altele la fel cu focul
- de aceea fii cu grijă
când alegi şi ce-ţi alegi!

Dacă te-alipeşti de-o piatră,
ori te va zdrobi durerea,
ori te va-ngheţa răceala nepăsării vieţii ei
şi vei rămânea în urmă
mult mai singur ca întâi.

Dacă te-alipeşti de vântul călător şi uşuratic,
ori ajungi fără de stare,
ori ajungi fără de soţ,
ori ajungi fără fiinţă
mult mai singur ca dintâi.

Dacă te-alipeşti de-o floare dulce
dar neputincioasă,
ori te duci la fel cu dânsa,
ori tânjeşti spre veştejiri
jelind scurta bucurie
mult mai singur ca dintâi.

Focul însă ori te arde,
ori te face mai puternic,
te va face ori cenuşă,
ori mărgăritar de preţ...

- Suflete, să fii cu grijă când alegi
şi ce-ţi alegi!