Tu te grăbeşti adesea ca fructul să-l culegi
- nainte de-a se coace,
când vremea n-a sosit.
- Căci tu mai mult eşti lacom decât înfometat...
De-aceea dinţii fragezi ţi-i strepezeşti degrabă
iar gura ţi se-acreşte de fructul cel râvnit.

- Nu te grăbi iubite când foamea te împinge
sau când te-mpinge ura,
sau pofta cea de trup,
aşteaptă pân-la vremea
când şi Cel Bun şi cel rău
şi Timpu-şi fac lucrarea spre ceea ce doreşti
- căci fiecare-şi are o parte de făcut.

Aşteaptă după cel rău
să-şi umple singur cupa
căci şi Cel Sfânt aşteaptă şi-l lasă tot aşa.
Să nu-nvinovăţească vreodată pe altcine
ci singur el să vadă că singur şi-a făcut-o,
că nu i-a vrut-o nimeni
ci singur el şi-a vrut-o.

Pe Cel Bun lasă-L Singur să-ţi dea ce ai nevoie
la vremea când El ştie ce este potrivit...

Plăcerea ta atuncea e fericit-plinită
şi binecuvântarea atuncea e deplină
căci nu I-ai smuls din Mână,
ce-ai aşteptat să-ţi dea.

Cel Bun nu Se grăbeşte dar nici nu întârzie
ci lasă oricui dreptul plăcerii ce şi-o vrea.
- Dar mai întâi le lasă la cei răi bucuria.

La cei buni le dă-n urmă al bucuriei drept
căci cei răi nu au vreme, dar cei buni au de-ajuns.

Nu te grăbi iubite când foamea te va-mpinge
nici când te-mpinge ura, c-acestea-s ispitiri.
De ai vreo lipsă-aşteaptă să vină nesilită
căci Dumnezeu şi Timpul aduc şi vremea ei
şi binecuvântată atunci doar o primeşti!