De ce mai rătăcești?

O, tu ce rătăcești pe căi străine
Te-ai întrebat oare ce va fi cu tine?
Că viata-i de o clipă aici pe pământ
Dar ce vei face oare dincolo de mormânt?

Că mare-i veșnicia, e nemărginită
Şi umblarea ta va fi răsplătită
În chin sau bucurii vei fi
Depinde cum aicea vei trăi.

De mic ai fost dus la binecuvântare
De părinți ai stat în ascultare
Şi multă bucurie le-ai adus
Până ce în Domnul tu ai fost supus,

Dar după ani şi ani când te-ai făcut mare
Ai trăit cum ai vrut în nepăsare
În păcate fel și fel
Departe de Emanuel

Ai tăi părinți cu lacrimi au udat
Al tău nume ce fost-a binecuvântat
Dar ei cu nădejde au așteptat
Să te ‘ntorci ca fiul ‘ndepărtat

Ca a cel fiu risipitor
Așteptat cu atâta dor
Ce iertare a primit
Întorcându-se smerit

Iertat a fost, când sa căit.
N-ai vrea și tu copil iubit
Să te întorci la Domnul care
Îți poate da iertare?

Poate-i ultima chemare
Nu sta în nepăsare
Smerit cere-i Domnului iertare
Căci milă și ‘ndurare are.

Domnul încă bate la inima ta
Deschide și nu-l refuza
Căci El în marea Lui iubire
Îți dă și ție mântuire.
Amin