Există-un întuneric de prea multă lumină
căci când priveşti spre soare puternic strălucind,
lumina-i orbitoare îţi pare întuneric:
în faţa strălucirii pleci ochii copleşit.

Când s-a făcut Cuvântul un trup asemeni nouă,
au zis atuncea oamenii că nici măcar nu-I Om.
Pe Dumnezeul Veşnic... de prea multă lumină
ei L-au văzut mai umil şi-ntunecat ca toţi.

Aşa apare şi-azi tot ce-i Dumnezeiesc...
- Acei pe care lumea nu-i vrednică să-i aibă
şi pentru care Cerul trimis-a harul său,
n-au loc să-şi plece capul umblând dispreţuiţi.

Dar o să vadă-odată toţi cei ce i-au străpuns
când Dumnezeu la Sine lua-i-va, dintre ei,
pleca-va şi lumina ce-o duc în lume dânşii
şi-atunci se va cunoaşte ce mare preţ aveau.