Pe căi prea Sfinte

O, Doamne-n zorii tinereţii,
În anu-acela în primăvară,
Eu am aflat Cuvântul vieţii
Şi harul ce mă înconjoară!

Şi ce mult, m-am bucurat...
La Cuvânt am luat aminte,
Şi paşii vieţii-am îndreptat
Pe căi alese şi prea sfinte.

În haru-Ţi sfânt şi minunat
Eram pe drept, prea fericit,
De-aceea am îngenunchiat
Cu pacea-n sufletul muncit,

M-am rugat să mă primeşti
În randu-acelor sfinţi copii
Puteri noi, să-mi dăruieşti
Pe căi prea sfinte să mă ţii.

Mi-aduc azi, mereu aminte
Că citeam cu zel Scriptura,
Aflând din paginile-I sfinte
Ce-i omul, viaţa, şi făptura.

Şi m-am văzut aşa de mic
La Tronul Maiestăţii Tale!
Un fir de colb, chiar inamic,
Călătorind pe-o largă cale.

Cuvântul Tău, de viaţa vie
Mi-a pus în inimă credinţă,
Mi-a dat nespusa bucurie
Să lupt crezând în biruinţă.

El mi-a rămas, Indrumător
Şi-urmând sfintele cuvinte,
Te chem cu glasul rugător:
Isuse, du-mă pe căi sfinte!

Flavius Laurian Duverna
01 august 2008